OMAGIEREA A 100 DE ANI DE LA NAŞTEREA ILUSTRULUI OM DE CULTURĂ MIHAI MITRINIUC

Mihai TRAISTA

„O asemenea personalitate ca Mihai Mitriniuc, merită toată consideraţia, preţuirea şi recunoaşterea pentru deosebita contribuţie la dezvoltarea culturii corale din Maramureşul istoric”
(Valentin Băiţan)

Mihai Mitriniuc (1908-1981), încă din timpul vieţii şi-a cîştigat recunoaşterea ca o figură luminoasă atât în cultura ucrainenilor din România cât şi în cultură Ţării Maramureşului, ca profesor de muzică, dirijor şi compozitor, un nume cunoscut şi foarte îndrăgit de câtre toţi ucrainenii din Maramureş şi nu numai. Un om care credea cu tărie în importanţa muzicii în societate şi la fel ca toţi creatorii de frumos era un mitic. El căuta frumosul – frumosul în natură şi frumosul în adevăr. Un om care a creat o cultură ucraineană puternică în România prin raţiunea muzici corale ucrainene.
Muzica şi ideile sale au influenţat destinele multora dintre personalităţile de astăzi ai comunităţii ucrainene din România. Talentul său, care atingea deseori culmile genialităţii, cultura sa enciclopedică şi neobosita interogaţie şi inventivitatea în sfera muzicii l-au transformat pe Mihai Mitriniuc într-un maestru spiritual pentru mulţi dintre elevii săi care l-a rândul lor au devenit binecunoscuţi compozitori, dirijori, profesori de muzică, poeţii şi scriitori.
Prof. dr. Ion Petrovai în lucrarea sa „Multiculturalism în Ţara Maramureşului Valori culturale ucrainene” îi dedică un medalion profesorului Mitriniuc, din care am preluat datele sale biografice.
Mihai Mitriniuc s-a născut în anul 1908, în satul Poiana Hotin (Ucraina). Şcoala primară a făcut-o în localitatea Grozinţi, iar la Cernăuţi a urmat cursurile Şcolii pedagogice şi ale Conservatorului, secţia teorie şi solfegii, pe care le-a absolvit în 1928. Încă din anii petrecuţi în Şcoala pedagogică din Cernăuţi, afiliată Bisericii Ortodoxe, se afirmă ca dirijor, conducînd corul şcolii, domeniul în care va activa, între anii 1928 şi 1940, şi la Grozinţi, unde va ajunge director de şcoală. Între anii 1940-1948, are multe de suferit din cauza firii sale boeme şi spiritului nonconformist, lucru deloc pe placul autorităţilor vremii. Refugiat in Maramureş, în anul 1948, devine profesor de muzică la Şcoala pedagogică ucraineană din Sighet, al cărei director va fi între anii 1951 şi 1957, dar rămâne fidel pasiunii sale şi dirijează corul şcolii.
Totodată începând cu anul 1951, va fi dirijor secund al corului cadrelor didactice din Sighetu Marmaţiei, iar din anul 1955, primul dirijor al Casei Regionale de Cultură Sighet. În 1961, devine profesor de instrumente muzicale la Şcoala Populară de Artă din Sighetu Marmaţiei pregătind prima orchestră de mandoline şi ghitare a instituţiei unde lucra.
În afara creaţiilor sale ucrainene, dintre care unele erau bilingve, Mihai Mitriniuc a prelucrat şi cântece populare româneşti intitulate „Suita corală mararamureşană”, alcătuită din piese precum: „Când s-o-mpărţit norocu”, „Jocul turdenilor”, „Mara pe marginea ta”, „Codrule cu frunza-nchisă”, „Mociriţă cu trifoi”, „Mară de-ai putea vorbi”, „Nu gândi mândră că-mi pasă”, „Din Gutâi când coborâi”, „Ţurăi tri, Mărişcă hăi” şi altele.
„Marele merit al maestrului este faptul că, prin discipolii săi, a facut ca Ţara Maramureşului să ajungă o instituţie muzicală importantă la nivel naţional, lucru posibil numai prin oameni cu vocaţia lui Mihai Mitriniuc (...) Nu de puţine ori, maestrul s-a deplasat în localităţile maramureşene, în care practicau învăţăceii săi, pentru a-i îndruma şi sprijini. În aceste condiţii, este întălnit la căminele culturale din Bârsana, Strâmtura, Bocicoiel şi, cu deosebire, la Rona de Sus, localitate care devine un al doilea său sat natal.” – scrie Ion Petrovai despre Mihai Mitriniuc.
Uniunea Ucrainenilor din România împreună cu locuitorii comunei Rona de Sus, au omagiat duminica 16 noembrie 2008, 100 de ani de la naşterea profesorului Mihai Mitriniuc.
La omagiere au participat preşedintele UUR, deputatul Ştefan Buciuta, fostul elev al maestrului, Domnul Teofil Rendiuc de la Ambasada Ucrainei în România, oaspeţi de seamă din Ucraina precum prof. dr. Volodimir Antoficiuc şi Maria Mandric, dar şi alţi foşti elevi ai maestrului, precum renumitul scriitor Ivan Kovaci consilier la Ministerul Învăţământului, compozitorul Gheorghe Parascineţ, scriitorul Iuri Pavliş, Iaroslava Colotelo consilier la Ministerul Culturii, pictorul Ivan Bodnar preşedinte UUR filiala Suceava şi alţii, iar corul din Rona de Sus „Vocile Ronişoarei” a interpretat cântece pe muzica scrisă de Mihai Mitriniuc, de asemenea au mai cântat şi corul din Poienile de sub Munte şi Ivan Mesenciuc artist de estradă din Ucraina.

AU VENIT, AU CÂNTAT ŞI AU CUCERIT PUBLICUL

Mihai TRAISTA

«Vibraţii ucrainene de pe Tisa la Institutul Cultural Român», «Folclor ucrainean de pe Tisa», «Doruri ucrainene», iată câteva titluri de articole apărute în presa centrală din România, semnate de ziarişti cu renume, după ce grupul vocal, ucrainean «Barvinok», care a susţinut, miercuri, 28 mai 2008, un recital de cântece ucrainene vechi la Institutul Cultural Român.
«Vremurile tulburi şi dorurile nu au reuşit să stingă sufletul ucrainenilor de la sud de Tisa. Venite de departe şi din vremurile străvechi, cântecele şi poveştile ucrainenilor continuă să surprindă şi să emoţioneze» – astfel i-a prezentat prof. dr. Grigore Leşe, iniţiatorul proiectului «Ultimii rapsozi», care i-a invitat la Institutul Cultural Român din Bucureşti, după ce a realizat o emisiune cu ei, la TVR Cultural. «Interpretează cântece de cătănie, de nuntă, de război, de veselie… de tristeţe… despre viaţă… despre tot ce umple drumul acesta dintre naştere şi moarte. La aproape fiecare cântec ei spun povestea versurilor, în limba română. Despre o fată şi un băiat… despre iubire, despre cum s-a luat ţânţarul cu musca…», «Închide ochii, simte doar vibraţiile. Deschide ochii, priveşte-le chipurile. Uitată-te atent, descoperă-le ochii. Prinde lumina din ei. Visează fără să te mai ţii de mână cu timpul. Poţi să înţelegi doar la nivel de suflete?» – scrie în «Jurnalul naţional»,Costin Anghel.

Stând de vorbă cu domnul Bogdan Igor Druleac, directorul Căminului Cultural din comuna Bocicoiul Mare, care este şi organizatorul grupului, l-am rugat să-ne spună câteva cuvinte despre ei şi activitatea lor. «Grupul nostru este format din 6 femei: Ana Matus, Ileana Maliarciuc, Ana Holovcici, Hafia Cobel, Ileana Bilan şi Ana Popovici, toate din satul Creciuneşti şi din patru bărbaţi: Ion Ostaş, tot din Creciuneşti, acordeonistul Mihai Bobriuc, şi Ivan Layarciuc, ambii din satul Lunca la Tisa şi Nicolae Grijac din Rona de Sus, care cântă foarte frumos la fluier. Am primit invitaţia din partea dl. Grigore Leşe să participăm la programul pe care-l desfăşoară, i-a plăcut f. mult de cântecele noastre vechi, dar şi de vocile noastre, deoarece noi cântăm cântece ucrainene foarte vechi, aproape uitate şi pe care am vrea, nu numai să-le transmitem urmaşilor noştri, dar să le şi răspândim în lume, să le cunoască toţi, dar mai ales ucrainenii. Grupul a fost înfiinţat (din iniţiativa domniei sale, n.a.) de un an şi iată că deja am ajuns să apărem la televizor şi să ajungem şi aici la Institutul Cultural Român, dar am dat multe spectacole şi la nivel local, ca să spun aşa, prin satele ucrainene din Maramureş. În viitorul apropiat vrem să facem un sitte pe care să postăm, cântecele vechi, datinile şi obiceiurile noastre, de asemenea lucrez la un proiect de finanţare, prin care să ne putem deplasa şi peste hotare, visul nostru este să ajungem şi în Canada. Avem tradiţii şi obiceiuri frumoase, cântece minunate, credem că avem ce arata lumii.» – ne relatează domnul Druleac.
Şi eu cred, domnule Druleac şi sunt convins că o să realizaţi tot ce v-aţi propus, dacă într-un an aţi ajuns până aici, sigur că o să ajungeţi departe.

Mai bine de o oră, membrii grupului vocal «Barvinok», au cântat cântece vechi ucrainene, unele acompaniate de acordeon, au dialogat cu Grigore Leşe, despre costumele populare şi obiceiurile ucrainene, dar sarea şi piperul acestei întâlniri a fost rapsodul Nicolae Grijac, care a interpretat la fluier melodii pastorale, a cântat cântece de cătănie, dar şi umoristice, compunea versuri despre călătoria spre Bucureşti, unele le dedica lui Grigore Leşe şi din când în când arunca glume, care se spărgeau în sufletele spectatorilor transformându-se în hohote de râs şi aplauze. Printre spectatori, au fost şi mulţi ucrainenii, dintre care merită să-i amintim pe dl. deputat Buciuta Ştefan, preşedintele UUR, care a dăruit, din propriul buzunar, membrilor grupului 1000 de roni, Domnul Teofil Rendiuc, consilier împuternicit adinterim al Ambasadei Ucrainei în România, doamna Iaroslava Colotelo, consilier la Ministerul Culturi şi Cultelor din România, doamna Felicia Radu, vicepreşedinte UUR Bucureşti, doamna Fedoara Ioviţu, doamna Mihaela Iuraşciuc şi alţii. La sfârşitul programului, doamna Iaroslava Colotelo, i-a mulţumit în numele ucrainenilor din Bucureşti, organizatorilor, spectatorilor şi nu în ultimul rând, membrilor grupului vocal «Barvinok».

Nu pot să închei altfel, decât prin cuvintele jurnalistului Costin Anghel: «Rapsozii ucraineni sunt femei ţi bărbaţi cu vârste înaintate, oameni peste care anii s-au aşternut fără să le ştirbească însă din frumuseţea sufletului şi mai ales a vocilor. Ochii le sunt blânzi, mai mult albaştrii, senini, curaţi, fără pete din suflet».