A incetat din viata artistul plastic Vasile Socoliuc

Mihai TRAISTA

Luni 11 august 2008, a fost o zi neagra pentru membri Uniunii Ucrainenilor din Romania şi pentru toţi cei care l-au cunoscut, apreciat şi iubit pe graficianul Vasile Socoliuc, care încetat din viaţa la vărsta de 71 de ani.

Nascut pe 7 august 1937, la Tişauti, judetul Suceava, absolvent al Institutului de Arte Plastice "NicolaeGrigorescu" din Bucuresti (1963). Ilustrator consacrat, Vasile Socoliuc a fost un pionier al graficii contemporane româneşti, un nume rasunator printere iubitorii de arta plastică. A studiat grafica în Republica Democrată Germania (1965) şi în Polonia (1966). Debutează în 1964 la anuala de grafică. Participă la manifestari artistice de acelaşi gen, şi la expoziţii de artă românească organizate în 1969, 1970 la Tunis, Alexandria; 1971 – Berlin, precum şi la expoziţii internaţionale a cărţii de la Leipzig – 1965; Varşovia – 1970 („Victoria împotriva fascismului”).

Despre Vasile Socoliuc, cunoscut pentru activitatea sa în domeniul graficii de şevalet şi în special al ilustraţiei de carte şi afişului, Octavian Barbosa scria: „În constituirea metaforică a imaginii Socoliuc acordă o egală importanţă tratării formelor lucrurilor şi a atmosferei în care aceasta se scaldă, plutind în unde învăluitoare. O comună şi transparentă soliditate, diferenţiată ca intensivitate, evocând picturalitatea spirituală a materiei, leagă şi distinge elementele într-un tot de o largă accesibilitate poetică”, (Dicţionarul artiştilor români contemporari, editura „Merediane”, 1976).

A obtinut Premiul national pentru ilustratie de carte pentru copii, iar in anul 2006 a fost decorat cu Ordinul "Meritul cultural" in grad de Cavaler.

Am pierdut nu doar un grafician, ci un prieten adevarat, care va râmăne veşnic printre noi prin imensa sa opera. Sute de coperţi şi cărţi ilustrate, afişe de film, lucrări valoroase de grafică, scenarii şi adaptări radiofonice pe care le-a realizat împreună cu soţia sa, Sanda Socoliuc, un nume binecunoscut în lumea radioului, stau drept mărturie că Vasile Socoliuc nu a trăit degeaba pe acest pământ.

Nu pot încheia altfel decât prin versurile poetului Mikola Corsiuc:

„Fiecare din noi

poartă în suflet

o lumânare

ce scade încet,

ca noaptea,

pe genunchi de icoană.

Uneori, lumănarea,

e flacără vie

arzându-ne zidirea.

Atunci fântănile scad,

iar noi cu toţi goi,

ca o cântare

de ierburi necosite,

creştem până-n moarte”

O sa-ne lipseşti maestre.

Dumnezeu să te odihnească!