Mihai TRAISTA
«Vibraţii ucrainene de pe Tisa la Institutul Cultural Român», «Folclor ucrainean de pe Tisa», «Doruri ucrainene», iată câteva titluri de articole apărute în presa centrală din România, semnate de ziarişti cu renume, după ce grupul vocal, ucrainean «Barvinok», care a susţinut, miercuri, 28 mai 2008, un recital de cântece ucrainene vechi la Institutul Cultural Român.
«Vremurile tulburi şi dorurile nu au reuşit să stingă sufletul ucrainenilor de la sud de Tisa. Venite de departe şi din vremurile străvechi, cântecele şi poveştile ucrainenilor continuă să surprindă şi să emoţioneze» – astfel i-a prezentat prof. dr. Grigore Leşe, iniţiatorul proiectului «Ultimii rapsozi», care i-a invitat la Institutul Cultural Român din Bucureşti, după ce a realizat o emisiune cu ei, la TVR Cultural. «Interpretează cântece de cătănie, de nuntă, de război, de veselie… de tristeţe… despre viaţă… despre tot ce umple drumul acesta dintre naştere şi moarte. La aproape fiecare cântec ei spun povestea versurilor, în limba română. Despre o fată şi un băiat… despre iubire, despre cum s-a luat ţânţarul cu musca…», «Închide ochii, simte doar vibraţiile. Deschide ochii, priveşte-le chipurile. Uitată-te atent, descoperă-le ochii. Prinde lumina din ei. Visează fără să te mai ţii de mână cu timpul. Poţi să înţelegi doar la nivel de suflete?» – scrie în «Jurnalul naţional»,Costin Anghel.
Stând de vorbă cu domnul Bogdan Igor Druleac, directorul Căminului Cultural din comuna Bocicoiul Mare, care este şi organizatorul grupului, l-am rugat să-ne spună câteva cuvinte despre ei şi activitatea lor. «Grupul nostru este format din 6 femei: Ana Matus, Ileana Maliarciuc, Ana Holovcici, Hafia Cobel, Ileana Bilan şi Ana Popovici, toate din satul Creciuneşti şi din patru bărbaţi: Ion Ostaş, tot din Creciuneşti, acordeonistul Mihai Bobriuc, şi Ivan Layarciuc, ambii din satul Lunca la Tisa şi Nicolae Grijac din Rona de Sus, care cântă foarte frumos la fluier. Am primit invitaţia din partea dl. Grigore Leşe să participăm la programul pe care-l desfăşoară, i-a plăcut f. mult de cântecele noastre vechi, dar şi de vocile noastre, deoarece noi cântăm cântece ucrainene foarte vechi, aproape uitate şi pe care am vrea, nu numai să-le transmitem urmaşilor noştri, dar să le şi răspândim în lume, să le cunoască toţi, dar mai ales ucrainenii. Grupul a fost înfiinţat (din iniţiativa domniei sale, n.a.) de un an şi iată că deja am ajuns să apărem la televizor şi să ajungem şi aici la Institutul Cultural Român, dar am dat multe spectacole şi la nivel local, ca să spun aşa, prin satele ucrainene din Maramureş. În viitorul apropiat vrem să facem un sitte pe care să postăm, cântecele vechi, datinile şi obiceiurile noastre, de asemenea lucrez la un proiect de finanţare, prin care să ne putem deplasa şi peste hotare, visul nostru este să ajungem şi în Canada. Avem tradiţii şi obiceiuri frumoase, cântece minunate, credem că avem ce arata lumii.» – ne relatează domnul Druleac.
Şi eu cred, domnule Druleac şi sunt convins că o să realizaţi tot ce v-aţi propus, dacă într-un an aţi ajuns până aici, sigur că o să ajungeţi departe.
Nu pot să închei altfel, decât prin cuvintele jurnalistului Costin Anghel: «Rapsozii ucraineni sunt femei ţi bărbaţi cu vârste înaintate, oameni peste care anii s-au aşternut fără să le ştirbească însă din frumuseţea sufletului şi mai ales a vocilor. Ochii le sunt blânzi, mai mult albaştrii, senini, curaţi, fără pete din suflet».
«Vibraţii ucrainene de pe Tisa la Institutul Cultural Român», «Folclor ucrainean de pe Tisa», «Doruri ucrainene», iată câteva titluri de articole apărute în presa centrală din România, semnate de ziarişti cu renume, după ce grupul vocal, ucrainean «Barvinok», care a susţinut, miercuri, 28 mai 2008, un recital de cântece ucrainene vechi la Institutul Cultural Român.«Vremurile tulburi şi dorurile nu au reuşit să stingă sufletul ucrainenilor de la sud de Tisa. Venite de departe şi din vremurile străvechi, cântecele şi poveştile ucrainenilor continuă să surprindă şi să emoţioneze» – astfel i-a prezentat prof. dr. Grigore Leşe, iniţiatorul proiectului «Ultimii rapsozi», care i-a invitat la Institutul Cultural Român din Bucureşti, după ce a realizat o emisiune cu ei, la TVR Cultural. «Interpretează cântece de cătănie, de nuntă, de război, de veselie… de tristeţe… despre viaţă… despre tot ce umple drumul acesta dintre naştere şi moarte. La aproape fiecare cântec ei spun povestea versurilor, în limba română. Despre o fată şi un băiat… despre iubire, despre cum s-a luat ţânţarul cu musca…», «Închide ochii, simte doar vibraţiile. Deschide ochii, priveşte-le chipurile. Uitată-te atent, descoperă-le ochii. Prinde lumina din ei. Visează fără să te mai ţii de mână cu timpul. Poţi să înţelegi doar la nivel de suflete?» – scrie în «Jurnalul naţional»,Costin Anghel.
Stând de vorbă cu domnul Bogdan Igor Druleac, directorul Căminului Cultural din comuna Bocicoiul Mare, care este şi organizatorul grupului, l-am rugat să-ne spună câteva cuvinte despre ei şi activitatea lor. «Grupul nostru este format din 6 femei: Ana Matus, Ileana Maliarciuc, Ana Holovcici, Hafia Cobel, Ileana Bilan şi Ana Popovici, toate din satul Creciuneşti şi din patru bărbaţi: Ion Ostaş, tot din Creciuneşti, acordeonistul Mihai Bobriuc, şi Ivan Layarciuc, ambii din satul Lunca la Tisa şi Nicolae Grijac din Rona de Sus, care cântă foarte frumos la fluier. Am primit invitaţia din partea dl. Grigore Leşe să participăm la programul pe care-l desfăşoară, i-a plăcut f. mult de cântecele noastre vechi, dar şi de vocile noastre, deoarece noi cântăm cântece ucrainene foarte vechi, aproape uitate şi pe care am vrea, nu numai să-le transmitem urmaşilor noştri, dar să le şi răspândim în lume, să le cunoască toţi, dar mai ales ucrainenii. Grupul a fost înfiinţat (din iniţiativa domniei sale, n.a.) de un an şi iată că deja am ajuns să apărem la televizor şi să ajungem şi aici la Institutul Cultural Român, dar am dat multe spectacole şi la nivel local, ca să spun aşa, prin satele ucrainene din Maramureş. În viitorul apropiat vrem să facem un sitte pe care să postăm, cântecele vechi, datinile şi obiceiurile noastre, de asemenea lucrez la un proiect de finanţare, prin care să ne putem deplasa şi peste hotare, visul nostru este să ajungem şi în Canada. Avem tradiţii şi obiceiuri frumoase, cântece minunate, credem că avem ce arata lumii.» – ne relatează domnul Druleac.Şi eu cred, domnule Druleac şi sunt convins că o să realizaţi tot ce v-aţi propus, dacă într-un an aţi ajuns până aici, sigur că o să ajungeţi departe.
Mai bine de o oră, membrii grupului vocal «Barvinok», au cântat cântece vechi ucrainene, unele acompaniate de acordeon, au dialogat cu Grigore Leşe, despre costumele populare şi obiceiurile ucrainene, dar sarea şi piperul acestei întâlniri a fost rapsodul Nicolae Grijac, care a interpretat la fluier melodii pastorale, a cântat cântece de cătănie, dar şi umoristice, compunea versuri despre călătoria spre Bucureşti, unele le dedica lui Grigore Leşe şi din când în când arunca glume, care se spărgeau în sufletele spectatorilor transformându-se în hohote de râs şi aplauze. Printre spectatori, au fost şi mulţi ucrainenii, dintre care merită să-i amintim pe dl. deputat Buciuta Ştefan, preşedintele UUR, care a dăruit, din propriul buzunar, membrilor grupului 1000 de roni, Domnul Teofil Rendiuc, consilier împuternicit adinterim al Ambasadei Ucrainei în România, doamna Iaroslava Colotelo, consilier la Ministerul Culturi şi Cultelor din România, doamna Felicia Radu, vicepreşedinte UUR Bucureşti, doamna Fedoara Ioviţu, doamna Mihaela Iuraşciuc şi alţii. La sfârşitul programului, doamna Iaroslava Colotelo, i-a mulţumit în numele ucrainenilor din Bucureşti, organizatorilor, spectatorilor şi nu în ultimul rând, membrilor grupului vocal «Barvinok».
Nu pot să închei altfel, decât prin cuvintele jurnalistului Costin Anghel: «Rapsozii ucraineni sunt femei ţi bărbaţi cu vârste înaintate, oameni peste care anii s-au aşternut fără să le ştirbească însă din frumuseţea sufletului şi mai ales a vocilor. Ochii le sunt blânzi, mai mult albaştrii, senini, curaţi, fără pete din suflet».
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu