Doua zile de cultură şi artă în Maramureş
Sâmbătă, 19 septembrie. a.c., la Palatul Culturii «Astra» din Sighetu Marmaţiei, Uniunea Ucrainenilor din România a organizat un amplu eveniment cultural-artistic, în cadrul căruia au fost vernisate trei expoziţii. Este vorba despre expoziţia de pictură peisagistică în ulei a profesorului Mihai Brânzaniuc, din Remeţi, o expoziţie de fotografie, alcătuită de Vasile Popovici, directorul Căminului Cultural Repedea, în care a fost prezentată o parte din colecţia realizată cu ocazia Taberei Internaţionale de Fotografie din vara acestui an, organizată de Asociaţia «Ivan Krevan» şi o expoziţie de costume populare prezentând portul ucrainenilor din localităţile ucrainene din Maramureş, precum şi un stand de obiecte de artă şi meşteşuguri populare şi o colecţie de fotografii adunate de-a lungul anilor de către scriitoarea Maria Ciubica din Lunca la Tisa. După vernisarea expoziţiilor, care a avut loc în sala de conferinţe, în sala de spectacole a Palatului Culturii a avut loc un simpozion, în cadrul căruia reprezentanţi ai localităţilor ucrainene au prezentat istoricul, tradiţiile şi obiceiurile aşezărilor din care provin.
Au onorat cu prezenţa lor această manifestare ministrul-consilier al Ambasadei Ucrainei în România, Viorel Kotyk, consulul Consulatului General al Ucrainei la Suceava, Vasyl Nerovnyi, deputatul Ştefan Buciuta, preşedintele UUR, primarul oraşului Sighet, profesor Eugenia Godja, senatorul PD-L Mihai Bârlea, redactor coordonator al postului Radio Sighet (post care transmite emisiuni şi în limba ucraineană), Ioan Todea, scriitorul Mykola Corsiuc, redactor-şef al revistei pentru copii «Dzvonyk» («Clopoţelul»), scriitorul Mychailo Traista, secretar de redacţie al revistei literare a scriitorilor ucraineni din România, «Naş holos» («Glasul nostru»), profesorul şi compozitorul Ivan Liber, vicepreşedinte al UUR, reprezentant al comunităţii ucrainene din Banat (născut în comuna Ruscova, Maramureş), inspectorul de limba ucraineană al Inspectoratului Şcolar Judeţean Elvira Codrea, precum şi preşedinţi ai organizaţiilor locale UUR, alţi oameni de cultură şi intelectuali ai judeţului Maramureş.
Au onorat cu prezenţa lor această manifestare ministrul-consilier al Ambasadei Ucrainei în România, Viorel Kotyk, consulul Consulatului General al Ucrainei la Suceava, Vasyl Nerovnyi, deputatul Ştefan Buciuta, preşedintele UUR, primarul oraşului Sighet, profesor Eugenia Godja, senatorul PD-L Mihai Bârlea, redactor coordonator al postului Radio Sighet (post care transmite emisiuni şi în limba ucraineană), Ioan Todea, scriitorul Mykola Corsiuc, redactor-şef al revistei pentru copii «Dzvonyk» («Clopoţelul»), scriitorul Mychailo Traista, secretar de redacţie al revistei literare a scriitorilor ucraineni din România, «Naş holos» («Glasul nostru»), profesorul şi compozitorul Ivan Liber, vicepreşedinte al UUR, reprezentant al comunităţii ucrainene din Banat (născut în comuna Ruscova, Maramureş), inspectorul de limba ucraineană al Inspectoratului Şcolar Judeţean Elvira Codrea, precum şi preşedinţi ai organizaţiilor locale UUR, alţi oameni de cultură şi intelectuali ai judeţului Maramureş.
Expoziţia de pictură peisagistică Mihai Brânzaniuc
Despre expoziţia de pictură peisagistică a profesorului Mihai Brânzaniuc (care nu a fost prezent din motive de sănătate, însă a scris pentru cei prezenţi la vernisaj câteva emoţionante rânduri, citite de către consăteanul său, prof. Pasemciuc), a vorbit mai pe larg Mykola Corsiuc, a cărui alocuţiune o redăm mai jos: «Asistăm astăzi la un eveniment important, mai ales pentru ucrainenii din Remeţi şi nu numai. Probabil n-o să vă şochez, probabil aţi văzut această expoziţie, care are nuanţe de expresionism şi impresionism, însă cu valenţe ce induc tristeţe, dar şi bucurie. Diversitatea culorilor, uneori contrastante, capătă sub aspect artistic o lumină, o expulzare de nuanţe. Volubilitatea artei lui Brînzaniuc, misterul ei intuieşte o artă cu valenţe impresioniste, uneori cu o expresie vibrantă a culorilor, care se compun armonios: verdele cu roşul, cu albastrul, cu galbenul. Pentru mine, este o expoziţie de artă plastică inegalabilă…». În încheierea cuvântării sale, omul de cultură Mykola Corsiuc a mai adăugat: «În peisajul Maramureşului, ucrainenii ocupă un loc destul de important, dar din păcate nu li se acordă această importanţă. Dacă urmărim Ghidul Maramureşului şi monografia domnului Dăncuş, nici măcar nu se ajunge la Valea Vişeului sau la Lunca la Tisa, ci se merge mai mult pe celelalte văi ale Maramureşului, unde nu locuiesc ucrainenii. Astfel daţi-mi voie să apreciez cu atât mai mult această manifestare cultural-artistică şi să-i felicit pe organizatorii ei».
Despre artistul Mihai Brânzaniuc şi opera sa a vorbit şi doamna Eugenia Godja, primarul oraşului: «Eu sunt o mare colecţionară de artă şi am în colecţia mea şi lucrări semnate de profesorul Brânzaniuc. Întotdeauna i-am admirat puterea de a aşeza pe pânză tot ceea ce el a socotit că poate reda mai fidel Maramureşul, cu toate că temele predominante sunt cele care privesc lumea satului, în care el a trăit
şi pe care l-a onorat prin prestaţia lui de profesor, de director al şcolii, dar mai ales prin calitatea lui de mare om. Ceea ce mă impresionează mai mult este nu numai tematica, dar şi scara proporţională foarte bine stăpânită; la fel de mult admir şi tonalităţile de lumină şi umbră, aşezarea culorilor în aşa fel încât, privind o pânză, tu, ca observator nespecialist, ai sentimentul, că străbaţi, alături de artist, o lume adevărată».
Şi deputatul Ştefan Buciuta şi-a adus aminte, nu fără oarecare nostalgie şi cu o fină tentă de umor, de anii de şcoală când, fiind colegul mai tânăr al lui Brânzaniuc, acesta, pe post de pedagog, îi încolona şi îi ducea cu cântec de la internat la şcoală. De altfel, această expoziţie a avut loc în mare parte datorită domniei sale şi a UUR.
La fel de impresionante au fost şi cuvintele ministrului-consilier al Ambasadei Ucrainei în România, Viorel Kotyk: «Faptul că acest eveniment este onorat de prezenţa doamnei primar, a unor parlamentari români şi intelectuali din oraşul Sighet, înseamnă că făclia ucraineană în judeţul Maramureş este văzută pozitiv, ca o parte specială în paleta de culori multinaţională din această zonă. Sunt sigur că această făclie ucraineană, prin spiritul său, prin căldura pe care o produce, luminează locul ucrainenilor în acest minunat tablou al zonei Maramureşului».
Din păcate, (poate şi timpul a fost prea scurt sau poate din alte motive, necunoscute mie) s-a vorbit foarte puţin despre expoziţia de costume populare şi obiecte de artă şi meşteşuguri populare şi aproape deloc despre minunata expoziţie de fotografii a lui Vasile Popovici.
Despre artistul Mihai Brânzaniuc şi opera sa a vorbit şi doamna Eugenia Godja, primarul oraşului: «Eu sunt o mare colecţionară de artă şi am în colecţia mea şi lucrări semnate de profesorul Brânzaniuc. Întotdeauna i-am admirat puterea de a aşeza pe pânză tot ceea ce el a socotit că poate reda mai fidel Maramureşul, cu toate că temele predominante sunt cele care privesc lumea satului, în care el a trăit
şi pe care l-a onorat prin prestaţia lui de profesor, de director al şcolii, dar mai ales prin calitatea lui de mare om. Ceea ce mă impresionează mai mult este nu numai tematica, dar şi scara proporţională foarte bine stăpânită; la fel de mult admir şi tonalităţile de lumină şi umbră, aşezarea culorilor în aşa fel încât, privind o pânză, tu, ca observator nespecialist, ai sentimentul, că străbaţi, alături de artist, o lume adevărată».Şi deputatul Ştefan Buciuta şi-a adus aminte, nu fără oarecare nostalgie şi cu o fină tentă de umor, de anii de şcoală când, fiind colegul mai tânăr al lui Brânzaniuc, acesta, pe post de pedagog, îi încolona şi îi ducea cu cântec de la internat la şcoală. De altfel, această expoziţie a avut loc în mare parte datorită domniei sale şi a UUR.
La fel de impresionante au fost şi cuvintele ministrului-consilier al Ambasadei Ucrainei în România, Viorel Kotyk: «Faptul că acest eveniment este onorat de prezenţa doamnei primar, a unor parlamentari români şi intelectuali din oraşul Sighet, înseamnă că făclia ucraineană în judeţul Maramureş este văzută pozitiv, ca o parte specială în paleta de culori multinaţională din această zonă. Sunt sigur că această făclie ucraineană, prin spiritul său, prin căldura pe care o produce, luminează locul ucrainenilor în acest minunat tablou al zonei Maramureşului».
Din păcate, (poate şi timpul a fost prea scurt sau poate din alte motive, necunoscute mie) s-a vorbit foarte puţin despre expoziţia de costume populare şi obiecte de artă şi meşteşuguri populare şi aproape deloc despre minunata expoziţie de fotografii a lui Vasile Popovici.
Simpozionul «Tradiţii şi obiceiuri ucrainene din judeţul Maramureş»
După vizitarea expoziţiilor, cei prezenţi au trecut în sala de spectacole, unde a avut loc simpozionul propriu-zis, însă înainte de prezentarea de către reprezentanţii localităţilor ucrainene din Maramureş a tradiţiilor şi obiceiurilor ucrainene, invitaţii şi-au exprimat admiraţia faţă de expoziţiile vizitate. Spicuim câteva impresii:
Primarul oraşului, Eugenia Godja: «…Cei care mă ştiţi cunoaşteţi sentimentul de prietenie şi de respect pe care l-am purtat dintotdeauna, de la venirea mea aici, tuturor acelora care, ucraineni fiind, au ştiut să-şi păstreze tot ce au mai reprezentativ, şi au avut puterea să dăruiască din sufletele lor sentimente de prietenie şi respect, dar mai ales interesul pentru a promova, în plan educativ, spre luminarea şi ducerea mai departe a ceea ce are mai bun această comunitate (…) Ne-aţi ajutat astfel să clădim un Maramureş care este extrem de prezent în istoria naţională, în istoria Europei, în istoria mondială. Nimic nu poate fi mai convingător decât ceea ce am văzut astăzi – tradiţia, exprimată prin limbă, în primul rând, care este normal şi bine să se cultive prin şcolile din localităţile ucrainene, prin port, prin tradiţii şi obiceiuri. Sunteţi o etnie importantă şi vreau să vă îndemn ca să fiţi prezenţi şi pe mai departe, aşa cum aţi făcut-o şi până acum, la Festivalurile de Datini şi Obiceiuri de Iarnă din perioada Crăciunului, precum şi alte manifestări cultural-artistice. În încheiere, vă spun că fără noi nu puteţi prospera, dar nici noi fără dumneavoastră».
Senatorul PD-L, Gh. Mihai Bârlea: «…Suntem datori, instituţiile culturale şi administrative, să facem cercetări solide privind spaţiul maramureşean din punct de vedere socio-cultural, sau, dacă vreţi, mai mult decât atât, raporturile socio-culturale, istorice româno-ucrainene în orizontul local. În fondul lingvistic al limbii române există extrem de multe cuvinte de provenienţă slavă, după cum şi ucrainenii folosesc cuvinte de provenienţă română, datorate relaţiilor lor cu românii: avem un orizont de câteva secole de convieţuire.
De exemplu, civilizaţia lemnului, proprie Maramureşului, o regăsim şi în satele ucrainene la fel de pregnantă şi expresivă, bisericile de lemn le regăsim şi dincolo de Tisa, atât în satele româneşti, cât şi în cele ucrainene. Forma lor şi estetica sunt foarte asemănătoare, dar nu identice. Noi ar trebuii să vedem unde şi în ce constă această diferenţă? Care este deosebirea dintre o cămaşă ţărănească de pe Valea Izei şi una din Remeţi, sau de pe Valea Ruscovei? Chiar în zonele ucrainene sunt subzone care merită studiate (...) Este important ce facem cu experienţele noastre..., cum lucrăm în viaţa de zi cu zi, în administraţie..., în şcoli...
Avem răspunderea de a proteja, de a conserva tradiţiile şi a le lăsa moştenire urmaşilor. În procesul acesta destul de agresiv de integrare europeană, trebuie să ne păstrăm elementele de identitate, care ne ţin verticali în istorie, în civilizaţie. Eu mă angajez să fiu întotdeauna suporterul unui astfel de proiect de cercetare socio-culturală».
Ministrul-consilier Viorel Kotyk, după alocuţiunea în limba ucraineană, a rostit şi câteva cuvinte în limba română: «Voi, ucrainenii din România, aveţi un loc specific în istorie, pentru că sunteţi o parte integrantă a societăţii române, un element specific din acest ansamblu al cetăţenilor români şi, după cum am înţeles, sunteţi preţuiţi din acest punct de vedere, dar să nu uitaţi că, totodată, sunteţi o parte indivizibilă din marele popor ucrainean. Suntem un popor cu un spirit specific, cu o cultură frumoasă, cu tradiţii, cu o limbă minunată – şi să nu uitaţi niciodată acest lucru. Pentru asta veţi fi stimaţi, pentru că îmbogăţiţi coroana popoarelor din România; cu asta se mândreşte România în Europa şi în lume, iar voi, ucrainenii din România, sunteţi în această coroană o perlă frumoasă».
Primarul oraşului, Eugenia Godja: «…Cei care mă ştiţi cunoaşteţi sentimentul de prietenie şi de respect pe care l-am purtat dintotdeauna, de la venirea mea aici, tuturor acelora care, ucraineni fiind, au ştiut să-şi păstreze tot ce au mai reprezentativ, şi au avut puterea să dăruiască din sufletele lor sentimente de prietenie şi respect, dar mai ales interesul pentru a promova, în plan educativ, spre luminarea şi ducerea mai departe a ceea ce are mai bun această comunitate (…) Ne-aţi ajutat astfel să clădim un Maramureş care este extrem de prezent în istoria naţională, în istoria Europei, în istoria mondială. Nimic nu poate fi mai convingător decât ceea ce am văzut astăzi – tradiţia, exprimată prin limbă, în primul rând, care este normal şi bine să se cultive prin şcolile din localităţile ucrainene, prin port, prin tradiţii şi obiceiuri. Sunteţi o etnie importantă şi vreau să vă îndemn ca să fiţi prezenţi şi pe mai departe, aşa cum aţi făcut-o şi până acum, la Festivalurile de Datini şi Obiceiuri de Iarnă din perioada Crăciunului, precum şi alte manifestări cultural-artistice. În încheiere, vă spun că fără noi nu puteţi prospera, dar nici noi fără dumneavoastră».
Senatorul PD-L, Gh. Mihai Bârlea: «…Suntem datori, instituţiile culturale şi administrative, să facem cercetări solide privind spaţiul maramureşean din punct de vedere socio-cultural, sau, dacă vreţi, mai mult decât atât, raporturile socio-culturale, istorice româno-ucrainene în orizontul local. În fondul lingvistic al limbii române există extrem de multe cuvinte de provenienţă slavă, după cum şi ucrainenii folosesc cuvinte de provenienţă română, datorate relaţiilor lor cu românii: avem un orizont de câteva secole de convieţuire.
De exemplu, civilizaţia lemnului, proprie Maramureşului, o regăsim şi în satele ucrainene la fel de pregnantă şi expresivă, bisericile de lemn le regăsim şi dincolo de Tisa, atât în satele româneşti, cât şi în cele ucrainene. Forma lor şi estetica sunt foarte asemănătoare, dar nu identice. Noi ar trebuii să vedem unde şi în ce constă această diferenţă? Care este deosebirea dintre o cămaşă ţărănească de pe Valea Izei şi una din Remeţi, sau de pe Valea Ruscovei? Chiar în zonele ucrainene sunt subzone care merită studiate (...) Este important ce facem cu experienţele noastre..., cum lucrăm în viaţa de zi cu zi, în administraţie..., în şcoli...
Avem răspunderea de a proteja, de a conserva tradiţiile şi a le lăsa moştenire urmaşilor. În procesul acesta destul de agresiv de integrare europeană, trebuie să ne păstrăm elementele de identitate, care ne ţin verticali în istorie, în civilizaţie. Eu mă angajez să fiu întotdeauna suporterul unui astfel de proiect de cercetare socio-culturală».
Ministrul-consilier Viorel Kotyk, după alocuţiunea în limba ucraineană, a rostit şi câteva cuvinte în limba română: «Voi, ucrainenii din România, aveţi un loc specific în istorie, pentru că sunteţi o parte integrantă a societăţii române, un element specific din acest ansamblu al cetăţenilor români şi, după cum am înţeles, sunteţi preţuiţi din acest punct de vedere, dar să nu uitaţi că, totodată, sunteţi o parte indivizibilă din marele popor ucrainean. Suntem un popor cu un spirit specific, cu o cultură frumoasă, cu tradiţii, cu o limbă minunată – şi să nu uitaţi niciodată acest lucru. Pentru asta veţi fi stimaţi, pentru că îmbogăţiţi coroana popoarelor din România; cu asta se mândreşte România în Europa şi în lume, iar voi, ucrainenii din România, sunteţi în această coroană o perlă frumoasă».
«Asta ne doare pe noi!»
În alocuţiunea sa, deputatul Ştefan Buciuta a pus degetul pe rana sângerândă a ucrainenilor din România: «Nu putem să ne lăudăm că suntem foarte bine văzuţi printre celelalte minorităţi, pentru că nu avem clase de limba ucraineană în satele noastre. Sunt directori de şcoli care desfiinţează clasele şi orele de limba ucraineană. Despre asta trebuie să discutăm! Actualii guvernanţi ne desfiinţează posturile de inspectori de limbă ucraineană. La Suceava s-a desfiinţat postul de inspector şcolar de limba ucraineană pentru judeţele Suceava şi Botoşani, am înţeles că şi în Maramureş s-a făcut propunerea să se desfiinţeze postul de inspector pentru limba ucrainean
ă, sau să se reducă la jumătate de normă, cu toate că în şcolile din Maramureş învaţă peste 6000 de elevi ucraineni. La Tulcea, unde am reuşit, în anul 2006, să înfiinţăm un post de inspector, acum, după nici trei ani, s-a desfiinţat. Sunt şcoli neterminate. În Poienile de sub Munte, anul trecut 400 de elevi, în loc să înveţe în 11 săli de clasă, au învăţat îngrămădiţi în 4 săli. Eu am intervenit pe lângă ministrul educaţiei şi cercetării, dar speranţele nu sunt prea mari, de aceea profit de prezenţa doamnei primar Eugenia Godja şi a domnului senator Gheorghe Mihai Bârlea şi îi rog să comunice celor de mai sus doleanţele noastre. O altă problemă sunt bisericile ucrainene. Dacă în Maramureş Dumnezeu ne-a ferit şi, în regimul trecut, nu s-a atins nimeni de bisericile noastre, în Suceava şi în Tulcea au fost desfiinţate biserici ucrainene, acum ne luptăm să le reînfiinţăm, să aducem preoţii noştri, ucraineni. Noi nu dorim să aparţinem de patriarhia ucraineană, doar să se slujească în limba ucraineană în bisericile noastre. Asta ne doare pe noi!».
După alocuţiunea deputatului Ştefan Buciuta, inspectorul şcolar de limba ucraineană Elvira Codrea a făcut o scurtă prezentare a învăţământului în limba ucraineană, iar în încheiere a avut loc un scurt spectacol, prezentat de corul Căminului Cultural din Copăcele, judeţul Caraş-Severin «Zelena liscina» şi corul din comuna Rona de Sus «Vocile Ronei».
ă, sau să se reducă la jumătate de normă, cu toate că în şcolile din Maramureş învaţă peste 6000 de elevi ucraineni. La Tulcea, unde am reuşit, în anul 2006, să înfiinţăm un post de inspector, acum, după nici trei ani, s-a desfiinţat. Sunt şcoli neterminate. În Poienile de sub Munte, anul trecut 400 de elevi, în loc să înveţe în 11 săli de clasă, au învăţat îngrămădiţi în 4 săli. Eu am intervenit pe lângă ministrul educaţiei şi cercetării, dar speranţele nu sunt prea mari, de aceea profit de prezenţa doamnei primar Eugenia Godja şi a domnului senator Gheorghe Mihai Bârlea şi îi rog să comunice celor de mai sus doleanţele noastre. O altă problemă sunt bisericile ucrainene. Dacă în Maramureş Dumnezeu ne-a ferit şi, în regimul trecut, nu s-a atins nimeni de bisericile noastre, în Suceava şi în Tulcea au fost desfiinţate biserici ucrainene, acum ne luptăm să le reînfiinţăm, să aducem preoţii noştri, ucraineni. Noi nu dorim să aparţinem de patriarhia ucraineană, doar să se slujească în limba ucraineană în bisericile noastre. Asta ne doare pe noi!».După alocuţiunea deputatului Ştefan Buciuta, inspectorul şcolar de limba ucraineană Elvira Codrea a făcut o scurtă prezentare a învăţământului în limba ucraineană, iar în încheiere a avut loc un scurt spectacol, prezentat de corul Căminului Cultural din Copăcele, judeţul Caraş-Severin «Zelena liscina» şi corul din comuna Rona de Sus «Vocile Ronei».
«Vocile Ronei» la 60 de ani
A doua zi, duminică, 20 septembrie, la Rona de Sus a avut loc un festival al cântecului ucrainean, prilejuit de sărbătorirea a 60 de ani de la înfiinţarea corului „Vocile Ronei”, la care au participat formaţii corale şi grupuri vocale ale ucrainenilor din judeţele Maramureş, Tulcea, Suceava, Caraş-Severin şi Timiş, dar şi invitaţi din Ucraina.
Înainte de începerea spectacolului aniversar, la primăria din localitate a avut loc lansarea monografiei Corul ucrainean „Vocile Ronei”, în limbile ucraineană şi română, scrisă de învă-ţătoarea Ileana Dan.
Înainte de începerea spectacolului aniversar, la primăria din localitate a avut loc lansarea monografiei Corul ucrainean „Vocile Ronei”, în limbile ucraineană şi română, scrisă de învă-ţătoarea Ileana Dan.
Mihai TRAISTA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu