(Noi ucrainenii din România, avem atâtea lucruri frumoase şi minunate pe care le-am putea daruii semenilor noştrii, care ştiu atât de puţine despre noi. Ansamblul «ZOREA» este una dintre minunile noastre, de aceea am rugat-o pe Marea Doamnă a culturii ucrainene din România, Iaroslava Colotelo, consilier la Ministerul Culturii şi Cultelor, conducător şi membru al Ansamblului “Zorea”.să ne spună căteva căte ceva despre acest ansamblu, care de-a lungul anilor s-a dovedit a fi întradevăr «Lucefarul» cântecului ucrainean).
.
Iaroslava COLOTELO
Bazele viitorului Ansamblu de cântec şi dans ucrainean “Zorea” au fost puse în toamna anului 1995, atunci când Organizaţia de Tineret Ucrainean din Bucureşti din cadrul UUR, condusă de studentul teolog Ostap Lupşac, a avut frumoasa iniţiativă de a organiza un grup vocal de muzică ucraineană. Motivaţia a fost, printre altele, dorinţa de a răspunde pozitiv invitaţiei prietenilor ucraineni din Tulcea de a sărbători împreună cu ei, în luna martie, naşterea poetului-nepereche, Taras Şevcenko.Acest grup vocal, care şi-a propus să promoveze o muzică populară ucraineană autentică, era condus iniţial de prof. Iaroslava Colotelo şi acompaniat la acordeon de tânărul pe atunci Sorin Moldovan din Maramureş (sart Remeţi).
După ce în anul 1997 grupul vocal a primit în dar din Ucraina zece costume populare scenice pentru femei, la conducerea acestuia, a venit, la scurt timp, profesoara specializată în domeniul musical, doamna Tetiana Fedurţea, soţia unui diplomat de la Ambasada Ucrainei la Bucureşti. Aceasta a reuşit să transforme imediat grupul vocal într-un veritabil cor pe patru voci, crescând atât numeric, cât şi calitativ. Membrii corului au fost, în general, tineri ucraineni de la şcolile telogice, Conservator şi Facultatea de limbi slave din Bucureşti, mulţi dintre ei - absolvenţi ai Liceului ucrainean “Taras Şevcenco” din Sighet, buni cunoscători ai melosului ucrainean, prin educaţia muzicală primită în această instituţie de învăţământ şi cultură.
Începând din anul 1999, corul “Zorea” şi-a diversificat repertoriul şi activitatea, formând şi un grup de dans popular ucrainean. Uniunea Ucrainenilor din Bucureşti, pe lângă care funcţionează ansamblul, a reuşit, prin grija doamnei Fedurţea, să procure tinerilor dansatori - băieţi şi fete - nişte costume populare deosebite, acestora lipsindu-le doar cizmuliţele roşii care fac parte din costumaţie, dar la care mai continuă să viseze şi astăzi tinerii noştri dansatori.
Cu ocazia împlinirii a 5 ani de la înfiinţarea corului şi cu prilejul “Zilei minorităţilor naţionale”, în data de 19 decembrie 1999, la Sala “Arcub”din Bucureşti, ansamblul s-a prezentat cu un concert aniversar cu totul special, impresionând publicul, printre altele, cu două minunate dansuri populare ucrainene: “Verhovynka” şi “Hopak”. Ca oaspeţi aparte au sosit la acel spectacol două cântăreţe de muzică uşoară din oraşul ucrainean Ujhorod, care au desfătat publicul cu melodiile lor calde, lirice, pe alocuri, vii şi antrenante.
În toamna anului 2000, corul “Zorea” a reuşit să realizeze un vis şi un deziderat mai vechi: să scoată, cu sprijinul artistului Mihai Pocorschi şi al UUR, o casetă audio şi un CD cu muzică ucraineană. Mai târziu, ajutat de Alexandru Sambor, reprezentant, la vremea aceea, al Redacţiei “Convieţuiri” din Televiziunea Română, corul a realizat şi o frumoasă casetă video, filmând, în mijlocul naturii, majoritatea cântecelor de pe casetă.
După plecarea doamnei Tetiana Fedurţea din ţară, conducerea corului a fost preluată de studenta la Conservator, la acea vreme, Hristina-Larisa Colotelo, iar cea al dansului, pentru scurt timp, a aparţinut Lucicăi Bocicor-Perojuc.
Din cauza numărului mai restrâns de membri (studenţii noştri preferă, spre regretul nostru, alte centre universitare decât Bucureştiul), corul de odinioară s-a transformat într-un grup vocal-instrumental şi de dans, de alfel, destul de apreciat, având în componenţa sa şi instrumente mult îndrăgite de public – vioara, acordeonul şi chitara.
Actualul preşedinte al Tineretului Ucrainean din Bucureşti, Mihai Colotelo, student la Conservator şi un bun solist vocal, are mereu grijă să mobilizeze tineretul ucrainean atât pentru repetiţii, concerte, cât şi pentru seri cultural-distractive, indispensabile spiritului tânăr şi dornic de comunicare, şi – de ce nu? - de veselie.
În ultimul an, ansamblul a avut norocul să se “îmbogăţească”, chiar la momentul oportun (tocmai ne plecase din grup tânărul teolog acordeonistul Bogdan Costiuc) cu un nou acordeonist - domnul profesor de muzică, Vasile Luţac din Valea Vişeului (jud. Maramureş) s-a mutat la Bucureşti şi a venit să ne susţină moral şi artistic.
Ansambul artistic “Zorea” a fost invitat să evolueze pe diverse scene din ţară şi de peste hotare, la multiple manifestări culturale, dintre care aş remarca doar câteva:
- “Zilele Taras Şevcenko” la Tulcea (în anii 1996, 1999, 2004), la Timişoara şi Caransebeş (în anul 2003);
- “Festivalul internaţional al cântecului ucrainean - Horyţvit” la Lviv (Ucraina), în anul 2000;
- “Zilele culturii ucrainene” în Banat - la Caransebeş ( anul 2000), în Dobrogea – la Letea (1998) şi la Chilia Veche (2000);
- Festivalul diasporei ucrainene “Cântecul ucrainean în lume”, desfăşurat la Palatul “Ucraina” din Kiev (anul 2001);
- “Sărbătoarea culturii ucrainenenilor şi rusinilor” în Slovacia (oraşul Svydnik), în 2002;
- “Festivalul minorităţilor naţionale” la Odorheiu-Secuiesc (2002);
- “Festivalul naţional – Proetnica” la Sighişoara, în anul 2003 şi 2005, precum şi la multiple acţiuni culturale organizate de către UUR, Universitatea din Bucureşti, Ambasada Ucrainei în România, Fundaţia “Egyut” sau de către alte comunităţi etnice prietene din România
- Festivalul internaţional al folclorului ucrainean “Berehynja” din Lutsk (Ucraina), mai 2007;
- Festivalul interethnic “Serbările Deltei”, iulie 2007, când a obţinut Trofeul festivalului în domeniul cântecului.
Ansamblul de dans ucrainean “Zorea” a fost invitat de multe ori să evolueze la diverse emisiuni ale TVR – la emisiunea “Surprize, Surprize”, de pildă, ca şi la emisiunea lui Teo de la PRO TV, remarcându-se cu neasemuitu-i “Hopak”, în care iscusitul dansator Vova Rusnac reuşeşte să uimească adesea publicul cu nişte “salturi mortale” specifice, impresionante. Cu muzica lor ucraineană au participat, de asemenea, la unele emisiuni Radio şi Televiziune (la “Atenţie, se cântă!” de la TVR2 a lui Horia Moculescu, din vara lui 2005, la Antena 1, în două rânduri, în 2007 şi 2008, la emisiunea “Folclorul contraatacă”, ca şi la o serie de emisiuni tematice cu toate minorităţile naţionale, realizate la Redacţia “Convieţuiri”).
Grupul vocal-instrumental al formaţiei “Zorea” a început să lucreze intens, încă din 2004, la înregistrarea colindelor ucrainene, pe careîncă nici astăzi, în 2009, nu a reuşit să-l editeye oficial.
La acest moment aniversar, aş dori să mulţumesc acestor tineri de la “Zorea”, în numele UUR – Bucureşti şi a Ministerului Culturii, Serviciul Cultura Minorităţilor, pe care îi reprezint, pentru dragostea cu care s-au ataşat de muzica ucraineană (unii chiar nefiind de origine ucraineană), de dansul nostru popular, de slova ucraineană. Nutrim, totodată, speranţa că ei vor reuşi să transmită şi pe mai departe, altor generaţii, aceste valori culturale ale poporului nostru, valori care atunci când sunt bine transmise, la un nivel corespunzător, stârneasc în inimile semenilor sentimente de înălţare sufletească şi de mândrie naţională. Sentimente similare, fără îndoială, le-o fi resimţit şi preşedinte al UUR şi deputat la vremea aceea, Ştefan Tcaciuc (acum răposat întru Domnul) atunci când, insuflat de frumuseţea dansului ucrainean “Hopak”, vizionat la emisiunea “Surprize-Surprize”, spontan a compus acel elogios articol la adresa ansamblului şi a promotorilor săi, intitulat simplu – ZOREA (vezi “Ukrainskyj visnyk”, nr 7-8, 2002).
Pentru aceste bucurii spirituale şi pentru efortul neprecupeţit al tinerilor adus în slujba muzicii ucrainene, să le urăm tuturor celor care au activat, activează şi vor mai activa la “Zorea” - “La mulţi şi fericiţi ani!”, îndemnându-i, încă o dată, să ducă şi pe mai departe făclia aprinsă a dragostei pentru frumos, pentru patrimonial cultural al predecesorilor săi, în aşa fel ca minunata noastră “Zorea” şi dacă nu va “sclipi” în permanenţă, măcar “să lumineze” cu prisosinţă inimile celor care îi vor privi sau asculta.
